Ceplenița, una din cele 93 de comune ale județului Iași, se află în partea de N-V a județului, pe malurile râului Bahlui și pe cele ale afluentului său, Buhalnița, de o parte și de alta a D. N. 28 B, la 70 km. de municipiul Iași, la 7 km. sud de orașul Hârlău și aproximativ 25 km. de orașul Târgu Frumos, comuna este formată din satele Buhalnița, Ceplenița (reședința), Poiana Mărului, Zlodica. Teritoriul comunei se învecinează la Est cu Comuna Coarnele Caprei, la Sud-Vest cu Cotnari și la Nord cu Comuna Scobinți.
Satul dispune, de traseul de cale ferată 607 – Podul-Iloaiei – Hârlău, linie neelectrificată, simplă, cu o lungime totală de 41 km., din care cca. 3,5 km. pe teritoriul satului Ceplenița, cale ferată ce asigură legătura dintre orașul Hârlău și magistrala CF 606 (Iași – Pașcani), în dreptul localității Podul Iloaiei, cea mai apropiată stație fiind chiar în sat.
Drumurile județene și comunale, în trecut, erau într-o stare proasă de întreținere, aproape în totalitate necorespunzătoare, în prezent, aproape în totalitate asfaltate sau pietruite, comuna beneficiază de o infrastructură favorabilă, în diferite stări tehnice, cu lucrări de reabilitare și modernizare a infrastructurii rutiere din comună.
În prezent, comuna Ceplenita este formată din patru sate: Ceplenița, Buhalnița, Poiana Mărului și Zlodica, amplasate în zona râului Bahlui și a afluenților acestuia.
- Ceplenița –are o suprafață de 12.277 mp și 1425 locuitori – este centrul administrativ al comunei, amplasată la 1km de D.N.28, este atestat documentar din anul 1503.
- Buhalnița – cu o suprafață de 15.018 mp și 1686 locuitori este situat la 3 km spre vest față de centrul comunei, într-o zonă deluroasă, este atestat documentar din anul 1612.
- Poiana Mărului– are 7.789 mp și 1067 locuitori este situat la 5 km spre vest de centrul de comună, în continuarea satului Buhalnița, pe valea pârâului Buhalnița, atestat documentar în anul 1864. Satul s-a numit până în 1964 „Vârâți”, locuitorii inițiali fiind aduși de la Lungani (Iași) și Bosanci (Suceava) în timpul împroprietăririi efectuate de Al. I. Cuza.
- Zlodica – cu 2685 mp și 339 locuitori este așezat la 3 km sud-vest de centrul de comună, pe partea stângă a D.N 28B, atestat în anul 1605.
Există numeroase legende în legătură cu originea denumirii acestor sate, cele mai multe conducând la concluzia că provine de la numele unor boieri sau meșteri care au locuit în zonă.
Zona în care sunt amplasate localitățile componente ale comunei este bogată în vestigii istorice care atestă vechimea, stabilitatea și continuitatea poporului român pe aceste meleaguri.
Astfel, în partea de sud-vest se afla stațiunea neolitică Cucuteni iar mai jos, spre vest, cetatea dacică Cătălina a căror valoare și importanță sunt deosebit de cunoscute.
În partea de sud se afla Cotnari iar la nord orașul Hârlau, ambele cunoscute mai ales din perioada medievală când domnitori ai Moldovei, în frunte cu Ștefan cel Mare, s-au deplasat adesea în această zonă, au emis numeroase acte de cancelarie, mai ales confirmarea sau transmiterea unor proprietăți către boierii vremii sau mănăstirile din nordul și estul Moldovei.
Pe aceste meleaguri au trecut înafara marilor domnitori ai Moldovei, Mihai Eminescu în calitate de revizor școlar care a vizitat Buhalnița în 1893, Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Octav Desilla și mulți alții. Aici, la Buhalnița, s-a născut renumitul profesor Gheorghe Ungureanu.
Documentele vremii menționează în această zona două vestite hanuri și 14 mori de apă a căror activitate a încetat la începutul secolului al-XX-lea când a fost construită prima moară cu aburi. Se fac referiri, de asemenea, la existența a numeroase heleștee și prisăci,vestite prin producția de pește, miere și ceară.
Monumentele istorice aflate pe raza comunei noastre recunoscute de Ministerul Culturii și Cultelor sunt:
- Biserica „Nașterea Maicii Domnului” Buhalnița,
- Hanul Cantacuzino-Pașcanu situat în satul Buhalnița,
- Ansamblul Cantacuzino-Pașcanu care cuprinde Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, turnul clopotniței și zidul incintei, din Ceplenița,
- Podul de piatră și beciul din satul Zlodica,
- Biserica „Sfinții Voievozi” din satul Zlodica,
- Situl arheologic de la Buhalnița.
ATESTARE DOCUMENTARĂ
Pentru prima dată în documente, Ceplenița apare în hrisovul prin care Alexandru Lăpușneanu întărește lui Ion Movilă, la 20 aprilie 1554, mai multe sate, mori, poieni cu fân, iazuri, dar și 12 ,,fălci de vie pe Dealul lui Vodă dinspre Ceaplinți’’. Actul este considerat ca fiind un fals, făcut de călugării de la Mănăstirea Todireni la sfârșitul secolului al XVII-lea sau începutul celui următor.
Primul document cunoscut în care apare menționată seliștea Ciapliniți datează din 8 aprilie 1600, prin care Ieremia Movilă i-a dăruit vornicului Nestor Ureche, tatăl cronicarului Grigore Ureche, mai multe sate și moșii, printre care și seliștea Ciaplinți, din ținutul Hârlăului, având în imediata apropiere un iaz din afluenul Bahluiului și mori pe acest râu.
În anul 1617, Radu Mihnea Vodă dă un hrisov domnesc prin care întărește vornicului Nestor Ureche posesia asupra mai multor sate din țara Moldovei dintre care făceau parte și ,,satul Ceplenița, Moșia a fost în secolele al XVII-lea – al XX-lea, proprietate boierească.
La 27 martie 1640, numele satului apare în varianta Ceplenița, moșia a fost în secolele al XVII-lea – al XX-lea proprietate boierească.
Începând cu 8 martie 1643, satul trece în proprietatea lui Grigore Ureche. După moartea acestuia, moșia va intra în posesia fiului său, Vasile Ureche, care vinde mare parte dintre moșiile rămase paharnicului Pașcu (Lupașcu) Buhuș, la 1 mai 1699, căsătorit cu Safta, fiica vistiernicului Iordache Cantacuzino. Lupașcu a murit în 1678 și, deși a avut copii din căsătoria cu Safta, a lăsat moșia Ceplenița surorii sale Anastasia, soția domnitorului Gheorghe Duca, ulterior domeniul a trecut în proprietatea Ilenei, fiica lor, casătorită cu Nicolae Costin.
Moșia Ceplenița trece după moartea lui Constantin Cantacuzino la fiul său, marele logofăt Iordache Cantacuzino Pașcanu, care construiește la curtea de la Ceplenița biserica și extinde conacul.
Între anii 1832 și 1853, moșia a aparținut spătarului Mihalache Cantacuzino-Pașcanu, care a zidit între 1836 – 1838 turnul bisericii, a reparat în 1847 biserica și a construit casele din curtea conacului.
O dată cu instaurarea regimului comunist, conacul și moșia au fost expropriate, trecând în proprietatea statului. Inițial, în conac a fost instalată o școală gimnazială. Spațiile de la cota terenului au fost utilizate ca magazii, unele dintre acestea fiind în întregime dezafectate. Cele de la etaj au servit ca săli de clasă, un spațiu de proiecții de film și o bibliotecă. În perioada anilor 1960, fosta reședință boierească purta deja urmele neglijenței, cu porțiuni de tencuială căzută, cărămidă și soclul de piatră. În anii 1980, aici funcționa sediul Căminului Cultural și al Bibliotecii comunale.
Conacul a fost distrus în mare parte de un incendiu izbucnit la mijlocul anilor 1980, din cauze necunoscute.
CARACTERISTICI GENERALE
Teritoriul administrativ al comunei Ceplenița, însemnând 4520 ha. se caracterizează prin existența a două zone geomorfologice – partea de vest aparține podișului Sucevei, subdiviziunea Dealul Mare, în timp ce partea de est aparține Câmpiei Moldovei, microraionul Câmpia Superioară a Bahluiului, altitudinea maximă a zonei se ridică la 420 m.
Partea de vest care cuprinde, în cea mai mare parte, satele Buhalnița și Poiana Mărului, înregistrează un relief frământat cu terenuri supuse eroziunii, în curs de degradare, prin aducerea la zi a argilelor și marnelor. Pantele înregistrează frecvente cazuri de alunecări de maluri dealungul pârâului Buhalnița.
Zona de est, amplasată în lunca Bahluiului și a afluenților săi, este expusă în cazul unor precipitații abundente inundațiilor locale și drept urmare excesului de umiditate.
Solurile urmează cele două zone geomorfologice, de la șes la deal, constând în soluri aluviale, cernoziom și cernoziom levigat în partea de est, sfârșind cu brun roșcat de pădure și podzol în partea de vest. Învecinându-se cu podgoria Cotnariului, această parte a comunei, cu satele din sud-vest, oferă întinse suprafețe de teren favorabile plantațiilor viti-pomicole, condiții parțial valorificate.
Rețeaua hidrografică este formată din râul Bahlui ce izvorăște din Dealul Mare – Hârlău, situat la estul Podișului Sucevei, de la altidudinea de 500 m.. Pe teritoriul satului Ceplenița are o lungime de aproximativ 4 km., afluentul său Buhalnița are un curs subsecvent, orientat pe direcția vest-est.
Pe teritoriul comunei trece și râul Gurgueta, renumit prin numeroasele iazuri, dintre care pe teritoriul comunei Ceplenița este Iazul Urechea, cu o suprafață de 64 ha..
Rețeaua hidrografică a comunei Ceplenița, este formată din râul Bahlui și principalul afluent care traversează cele două sate, pârâul Buhalnița și afluentul acestuia Buhălnicioara. Aceste cursuri de apă au debite variabile în funcție de nivelul precipitațiilor, astfel în perioadele ploioase ale anului sau după topirea bruscă a zăpezilor de pe versanți, pe văile pâraielor se produc viituri care dau naștere la eroziuni de maluri sau chiar prăbușiri de taluze și inundații.
Ca poziție climatică, acest teritoriu este situat la contactul dintre climatul moderat continental, răcoros și umed al dealurilor înalte și împădurite din vest și climatul temperat continental de nuanță excesivă a ținuturilor joase și stepice în est, clima de tip temperat continentală cu o medie anuală de 9,6 grade Celsius, cu veri călduroase și ierni geroase. Datărită schimbărilor atmosferice din ultimele decenii, se conturează trecerea de la cele patru anotimpuri clasice la două perioade distincte – călduroasă și friguroasă.
Vânturile dominante sunt cele din Nord și Nord-Est, iarna și Sud-Vest în celelalte anotimpuri.
Temperatura medie anuală variază între minus 20ºC și plus 25ºC. Perioada primului îngheț este luna noiembrie și a ultimului până la jumătatea lunii aprilie. Perioada primei brume este luna septembrie-octombrie, iar ultima brumă luna aprilie. Ploile cad în tot timpul anului, mai accentuate primăvara și toamna.
Principalele tipuri de sol sunt cernoziomul ce este favorabil culturilor cerealiere și pomilor, pe coastele dealurilor solul bogat în calcar favorizează cultivarea viței de vie. Pe tot teritoriul comunei există pășuni întinse, pomi fructiferi, păduri de carpen, stejar și mesteacăn.
BISERICA
Începuturile bisericii actuale din satul Ceplenița sunt strâns legate de familia Cantacuzino, logofătul Iordache Cantacuzino-Pașcanu și soția sa Casandra între 1800-1802. Data precisă a zidirii bisericii nu s-a păstrat în vreun act sau vreo inscripție care să fi ajuns până în prezent.
Așezământul început în anul 1800, zidit din cărămidă și finalizat și sfințit după doi ani a fost înzestrat și cu cele necesare practicării serviciilor religioase: veșminte, cărți liturgice, strane, sfeșnice, candelabre.
Biserica se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Iași din anul 2004, ca parte a Ansamblului conacului Cantacuzino – Pașcanu din Ceplenița. De asemenea, și turnul clopotniță figurează pe aceeași listă.
Deoarece fusese năruită de cutremure, ea a fost renovată în perioada 1836-1847 de către Mihalache Cantacuzino, nepotul ctitorului, tot el a ctitorit și bisericile din satele învecinate: Buhalnița, Scobinți, Bădeni (care se aflau pe același domeniu cantacuzinesc), toate acestea fiind împrejmuite cu ziduri de piatră.
Inițial, Biserica din Ceplenița era împrejmuită de un zid de piatră netencuită, care îngloba în partea dinspre conac un turn clopotniță. Astăzi, din acest zid nu s-a mai păstrat decât baza (0.70 – 1.50 metri), care este folosită ca suport pentru pilonii de zidărie al unui gard.
În anul 1938, în urma unei vizite ale lui Nicolae Iorga, Biserica ,,Sfinții Voievozi Mihail și Gavril’’ din Ceplenița a fost declarată monument istoric. În prezent este biserică parohială, iar în jurul bisericii se află un mic cimitir.
Biserica este înconjurată cu un gard de zidărie și are un turn clopotniță care servește și ca poartă de intrare. Turnul are o formă pătrată, fără contraforți.
Turnul clopotniță se află în relație directă cu ruinele conacului Cantacuzino-Pașcanu, cu fosta intrare principală în conac și cu biserica, ambele edificii amplasate pe axa sud-nord.
Turnul a fost construit în jurul anului 1838, conform inscripției de sub stema cantacuzinilor, de către Mihalache Cantacuzino-Pașcanu, când a renovat și biserica de la Ceplenița. Marele dicționar geografic al României a păstrat ca dată a zidirii turnului anul 1836.
În cadrul comunei își desfășoară activitatea Biblioteca Comunală cu un număr de peste 260 cititori înscriși din care 180 cititori frecvenți. Colecțiile bibliotecii la sfârșitul anului 2021 însumează 9205 volume dintre care 9674 unitari de inventar cărți, 341 periodice și 107 documente audio.
ȘCOALA
În anul şcolar 2022-2023, reţeaua şcolară de învăţământ preuniversitar de stat pe raza comunei Cepleniţa a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului Local, în baza propunerii Inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi, propunere care a avut ca obiectiv central optimizarea procesului educaţional şi care a ţinut cont de structura şi repartiţia populaţiei şcolare, de realităţile socio-economice specifice, precum şi de restricţiile bugetare şi de normare impuse.
Reţeaua şcolară pe raza comunei Cepleniţa este structurată astfel:
Unitatea de învăţământ cu personalitate juridică:
ŞCOALA GIMNAZIALĂ „NICOLAE IORGA” BUHALNIŢA
| Nivel de
învăţământ |
Număr
gupe/ clase |
Număr
elevi/preşcolari |
| Preşcolar | 2 | 35 |
| Primar | 5 | 81 |
| Gimnaziu | 5 | 106 |
| TOTAL | 12 | 222 |
Unităţi de învăţământ fără personalitate juridică – structuri:
ŞCOALA PRIMARĂ POIANA MĂRULUI;
| Nivel de
învăţământ |
Numărul de
gupe/ clase |
Numărul de
elevi/preşcolari |
| Preşcolar | 1 | 12 |
| Primar | 1 | 16 |
| TOTAL | 2 | 28 |
ŞCOALA GIMNAZIALĂ „GRIGORE URECHE” CEPLENIŢA
| Nivel de
învăţământ |
Numărul de
gupe/ clase |
Numărul de
elevi/preşcolari |
| Preşcolar | 1 | 18 |
| Primar | 4 | 51 |
| Gimnaziu | 3 | 52 |
| TOTAL | 8 | 121 |
În anul școlar 2022-2023, la nivelul comunei Cepleniţa, au fost înscriși: 371 elevi/preşcolari în 22 clase/grupe, după cum urmează: 65 preșcolari în 4 grupe; 148 elevi – ciclul primar în 10 clase; 158 elevi – gimnaziu în 8 clase.
Comparativ cu anul școlar 2021-2022 se observă scăderea numărului de preșcolari/elevi (396→371) și o scădere a numărului de formațiuni (23→22).
Buna desfăşurare a procesului de învăţământ este asigurată de 31 cadre didactice (4 educatoare, 10 învăţători şi 17 profesori). S-a avut în vedere încadrarea cu personal calificat, posturile şi catedrele fiind ocupate conform metodologiei şi criteriilor naţionale valabile pentru toate judeţele. Majoritatea cadrelor didactice sunt titulare – aproximativ 81% , peste 60 % dintre cadrele didactice au gradul didactic I.
La nivelul unităţilor de învăţământ se regăsesc 2 posturi ocupate de personal didactic auxiliar (secretar şi administrator financiar) şi 9 posturi ocupate de personal nedidactic (1 şofer, 3 fochisti şi 5 îngrijitori – din care 3 cu fracţiuni de normă).
Pe raza comunei Cepleniţa activitatea didactică se desfăşoară în 6 spaţii şcolare; acestea au fost igienizate pe parcursul vacanței de vară; cele șase clădiri dețin autorizații sanitare de funcționare și autorizații de securitate la incendiu. În fiecare locație sunt centrale termice utilizate pentru încălzirea spațiilor de învățământ, combustibilul solid fiind asigurat la timp și în cantitate suficientă.
Autorităţile publice locale au acordat sprijin și au răspuns tuturor solicitărilor venite din partea școlii – s-a realizat transportul combustibilului solid (lemn de foc către structuri), tăierea lemnelor cu motofierăstrăul, despicare/stivuire lemne și diverse alte probleme administrative.
Numeroase proiecte inițiate de autoritățile publice locale vin în ajutorul unor activități școlare sigure și eficiente: „Achizitie tablete scolare si echipamente electronice pentru unitatile de invatamant preuniversitar din comuna Ceplenita, judetul Iasi”; „Familii fără frontiere”- parteneriat cu Asociația Salvați copiii, „Amenajare grupuri sanitare în Şcoala Gimnazială „Nicolae Iorga” Buhalniţa corp B, din satul Buhalniţa, comuna Cepleniţa, judeţul Iaşi”.
La nivelul școlii continuă și în acest an școlar parteneriatul cu o.n.g. World Vision și Fundația Vodafone în cadrul proiectului „Școala din valiză”.
Transportul elevilor( aprox. 80) de la Poiana Mărului, Ceplenița și Zlodica către Școala Gimnazială „Nicolae Iorga” Buhalnița se realizează cu microbuzul școlar (2008) care se află într-o stare bună și datorită șoferului care îl conduce.